Asa ceva n-am mai patit : sa ridic ochii, in 2013, dintr-un text scris la inceputul anilor ’90 si sa vad in jurul meu chiar viata de atunci derulandu-se azi. Ba chiar azvarlindu-mi adesea in obraz, din politica si din media, din administratie si din institutii de forta, aceleasi nume, cu aceleasi CIP-uri, aceeasi impertinenta, aceeasi putinatate, sau clone perfecte ale acelor figuri. Sursa imagine: blog Editura Compania
« Nu s-a schimbat nimic in Romania » nu e doar o vorba spusa cu obida, ci un ciomag care te loveste in moalele capului citind articolele lui Cornel Nistorescu din Expres. Mai mult : daca vrei sa stii ce traiesti in 2013, ai sanse mici sa afli de la tenorii diverselor scene de azi ; in schimb, te lamuresti fara gres din prestatiile celor de atunci, toate grosolane, violente, smechere, tematoare de orice geana de adevar.
Daca ar trebui sa dau vreodata o declaratie la politie, as scrie : « Il cunosc pe Cornel Nistorescu de 32 de ani. » Factual, ar fi corect. Pe fond insa, inexact. Pentru ca am inceput sa-i citesc sistematic editorialele bine dupa anul 2000, cand el se asezase deja oarecum contemplativ « la balcon » si parea sa se fi specializat in panorame intelepte ale zilei si in defrisari punctuale ale unor mari potlogarii. N-am stiut ca a fost o vreme – vremea Expres 1990-1995 – in care Cornel scria « din piata », lipit de spinarea slabanoaga, cocosata, batjocorita a unui popor abia iesit din multilaterala inchisoare comunista. Cand, in cateva randuri in ultimii doi-trei ani, am tresarit la articolele lui sau la vorbele pe care le spunea la vreo televiziune, era, evident, pentru ca se scoborase iarasi « din balcon » ca sa se duca « in piata ».
Nu e, desigur, intamplator ca la noi s-a mentinut pana azi tandemul piata-balcon inventat de constiintele nationale pe la 1860 si ca modernizarea a cunoscut mai multe frane decat impulsuri
