Tot raul in actuala formula a sistemului judiciar porneste de la statutul de magistrat al procurorului, care este egal cu cel al judecatorului. Si asta in conditiile in care justitia se face prin instante si nu prin parchete. Din cauza acestei egalizari impuse de Constitutia actuala am ajuns ca si Consiliul Superior al Magistraturii sa fie condus de un procuror. In majoritatea statelor europene, cu lunga traditie democratica, asa ceva nu exista!
Nu inteleg nici acum de unde vine lasitatea unora care, ca politicieni, au urlat public impotriva statutului de magistrat al procurorului, dar cand au facut parte din comisia de revizuire a Constitutiei au lasat in draftul noii Legi fundamentale aceasta aberatie fara margini care a facut ca procurorii sa devina, in Romania, mai puternici decat toate cele trei Puteri in stat la un loc. Astfel, asistam la perpetuarea egalizarii judecatorilor cu procurorii, ceea ce va face ca si in viitor, acestia sa-si permita sa abuzeze de putere sub toate formele ei, context in care ne intrebam daca nu cumva procurorii au devenit si inamovibili din moment ce aceiasi sefi de parchete guverneaza tot ca sefi, printr-o rotatie a cadrelor intalnita doar in sistemele totalitare, de mai bine de opt ani. Practic, in alte state civilizate, europene, procurorii sunt asimilati avocatilor, iar realitatea sistemului common-low este o proba ca procurorii sunt egalii avocatilor si chiar fac parte din barouri. Poate ca tocmai din cauza acestei ”egalitati contra naturii„ cu judecatorii, la noi, au ajuns procurorii sa devina direct judecatori de Inalta Curte, fara a avea un minimum de experienta de instanta inferioara.
Sunt suficiente motive pentru a concluziona ca legislatia noastra are nevoie urgenta de unele masuri de reglementare, inclusiv pe noile coduri penal si de procedura penala (unde si aici intalnim articole aberante, confuze sau inte
