Vizitând spitalul Groote Schuur din Cape Town cu puţin timp în urmă, mi-a fost rememorată, printre altele, ziua de 3 decembrie 1967, când agenţiile de presă din lumea largă anunţau ceea ce părea, la acel moment, una din cele mai mari realizări medicale: primul transplant de inimă. Am aflat cu ocazia vizitei numeroase detalii ale evenimentului, care nu-şi croiseră drum spre paginile ziarelor, dar care se aflau în proaspăt publicatul volum de memorii al doctorului Marius Barnard – Defining Moments, Zebra Press, Cape Town, Africa de Sud, 2011 –, apărut cu colaborarea editorială a lui Simon Norval. Lectura acestei cărţi mi-a provocat (şi mai mult ca sigur va provoca oricărui cititor avid de istorie medicală şi nu numai) continue momente de delectare intelectuală. Cartea se situează la confluenţa a trei torenţi: talentul narator al lui Marius Barnard, profunda onestitate umană, profesională şi ştiinţifică, şi meritul autorului de a se fi aflat în epicentrul unor evenimente definitorii pentru istoria secolului XX. Cartea este structurată în mod echilibrat în cinci părţi: Moştenirea (educativă, care alta?), Medicina, Politica, Asigurarea critică de boală, Fapte sufleteşti. Ele urmăresc cronologic traseul vieţii lui Marius Barnard şi al destinelor cu care aceasta s-a intersectat. Aflăm astfel cum se desfăşura viaţa în sudul Africii de Sud, într-un orăşel numit Beaufort West, unde Barnard-tatăl a fost trimis ca pastor reformat. În Misiunea Olandeză Reformată se vor naşte patru fii, din care unul va sucomba timpuriu tetralogiei Fallot. Din ceilalţi băieţi, unul va deveni inginer şi autorul câtorva brevete de invenţie, iar ultimii doi (Christiaan şi Marius) vor deveni chirurgi cardiaci, foarte probabil motivaţi de tragedia pierderii unui frate în mâinile unei maladii cardiace nemilostive la vremea aceea. Este demn de menţionat că, în ciuda mijloacelor familiale m