Abia acum cîteva zile am aflat că Richard G. Stern a murit la începutul acestui an. Avea 84 de ani şi s-a stins la reşedinţa sa de pe insula Tybee, la gura de vărsare a fluviului Savannah în Atlantic, foarte aproape de coastele statului american Georgia. Din 1955 pînă în 2002 a fost profesor de literatură la University of Chicago. Sursa: CODRIN PRISECARU
A devenit faimos printre oamenii de litere scriind cornici literare la diverse mari publicaţii americane. Critica sa este alertă, suculentă, informată, ghidată de un instinct estetic fără greş. Cursurile sale au devenit şi ele faimoase în cercuri restrînse, atrăgînd, la diverse vîrste, celebrităţi de prim rang - Saul Bellow, Philip Roth, Norman Mailer, dar şi poeţi americani de glorie ai anilor 60 precum John Berryman ori Robert Lowell, veneau printre studenţi să asiste la cursurile lui Stern. Prietenia dintre Bellow şi Roth la cursul lui Stern s-a născut. A cunoscut bine şi a corespondat mult cu figuri legendare, precum Ezra Pound, Samuel Beckett şi Borges.
Cheia destinului său aceasta pare să fi fost: celebru în cerc restrîns, necunoscut în cercuri largi. La fel, Richard Stern a fost un scriitor foarte apreciat în cercul îngust al breslei, dar relativ puţin cunoscut publicului larg. Sintagma "scriitorul scriitorilor" parcă pentru Richard G. Stern a fost inventată. A scris peste 20 de cărţi - poezie la început, apoi romane şi proză scurtă. După a 21-a carte publicată, cineva s-a gîndit să-l anunţe publicului drept "cel mai bun autor american de care nu aţi auzit". Altcineva, a spus că "este faimos pentru că nu este deloc faimos". Stern însuşi a spus despre sine: "Am fost un fost încă înainte de a fi ceva" . Amuzament amar. De altfel, toată literatura lui mărturiseşte un umor solid, luciditate şi o acidă descriere a vieţii interioare a intelectualilor, inclusiv a momentelor penibile. Succesul lui de breaslă
