Exploatările miniere din Maramureş au lăsat în urmă probleme ecologice deosebite, care pot genera oricând în accidente ecologice. Potrivit unor estimări mai vechi, pentru ecologizarea iazurilor de decantare din Maramureş e nevoie de peste 91 de milioane de euro. Anul acesta s-au alocat numai 15% din fondurile solicitate şi fundamentate.
După aderarea României la UE, guvernanţii s-au grăbit să spună „noroc bun” activităţii miniere. Numai că, odată cu abandonarea minelor, au abandonat şi Maramureşul în mrejele unor problemele de mediu grave, care pot „exploda” oricând în accidente ecologice. În Maramureş, activitatea productivă minieră s-a închis de şase ani, dar în urma ei au rămas “deşeurile” miniere rezultate în urma prelucrării tehnologice a minereurilor neferoase. Sute şi sute de hectare sunt ocupate cu halde de steril şi iazuri de decantare, mari surse de poluare pentru mediul înconjurător. Conform legii minelor, multe halde de steril şi iazuri de decantare au fost predate la diverse societăţi pentru a fi ecologizate, conservate şi puse în siguranţă. Cu toate acestea, cele 17 iazuri şi peste o sută de halde de steril, din lipsa fondurilor financiare, reprezintă în continuare surse de poluare, alături de perimetrele miniere neecologizate.
Potrivit unui document al Agenţiei pentru Protecţia Mediului Maramureş, în judeţul nostru au fost inventariate 17 iazuri de decantare, dintre care 16 sunt inactive şi aproximativ 300 halde de steril. Conform “Strategiei miniere pe perioada 1996 - 2016”, toate trebuiau ecologizate. Până astăzi însă niciunul dintre iazurile care aparţin Statului nu este ecologizat „ca la carte”.
În scripte, trei dintre ele, Bloaja, Novăţ şi Mălăini (Cavnic) sunt considerate ecologizate, deşi povestea lor e una cu cântec şi alte şapte se află în diferite stadii ale lucrărilor, fiind amânate şi răs-amânate di
