Scandalul evaziunii fiscale de 50 de milioane de euro, cu terminatii in zone cheie ale statului roman - politica, justitie, finante, desi de-abia la inceput, aduce niste explicatii extrem de importante pentru situatia si evolutia Romaniei.
Din punct de vedere fiscal ne da o mostra a nivelului la care a ajuns evaziunea fiscala. Si nu ma refer la evaziunea marunta a PFA-ului care mai lucreaza la negru sau a mai stiu eu carui SRL care mai cara o basculanta cu pamant si fara factura.
Ma refer la evaziunea pe picior mare, care pana acum nu a primit decat lovituri sporadice si neesentiale. Aceasta evaziune fabuloasa explica faptul ca indiferent de sistemul de impozitare folosit, indiferent de schimbarile de legislatie, colectarea in Romania a ramas la un nivel modest.
Dar aceasta evaziune nu poate fi comisa pe cont propriu. Ea presupune o retea cu ramificatii la cele mai inalte nivele de decizie si control. Si iata cum numai in acest caz avem implicati un procuror de rang foarte inalt, cu functie de conducere in Parchetul General, un senator PSD, functionari de la Finante, adica exact acei oameni apti sa faca un bun culoar de imunitate pentru ca treaba sa mearga unsa.
Evaziunea nu functioneaza la nivel mare fara coruptie. Cele doua se presupun si se potenteaza reciproc, iar impreuna sufoca economia Romaniei. Dar nu este vorba numai despre coruptia unei persoane. Este vorba si despre coruptia sistemului politic. Pentru ca banii din evaziune si pentru protectia evaziunii nu merg exclusiv in buzunare private. Mai ales in perioadele electorale ei alimenteaza masiv pusculitele probabil tutror partidelor mari din Romania, adica ale tuturor partidelor care mai tarziu pot garanta continuarea acestei protectii.
Asadar fara o schimbare radicala a legii finantarii partidelor politice nu cred ca exista nici cea mai mica sansa
