La sfârşitul lunii septembrie, Ministerul Tineretului şi Sportului a lansat în dezbatere publică Strategia Naţională pentru Tineret 2014–2020; sunt două aspecte asupra cărora vreau să mă opresc. Pornind de la faptul că în România natalitatea s-a redus drastic în ultimii 23 de ani, iar aceasta, alături de emigraţie, a condus la dezechilibre majore în sistemele de educaţie, pe piaţa muncii, în sistemul de protecţie socială, ca şi în evoluţia structurii populaţiei României, reducerea numărului de tineri trebuie să creeze îngrijorare şi în rândul profesioniştilor din sănătate, care au posibilitatea să înţeleagă mai repede unele fenomene. Reiau aici câteva scurte fragmente din Strategie: În România sunt o serie de fenomene care indică insuficienţa planificării familiale şi a educaţiei pentru sănătatea reproducerii, în special pentru categoriile vulnerabile social. Aproape unul din zece copii a fost născut în 2010 de o tânără cu vârsta între 15 şi 19 ani. Tinerele de 15–19 ani au contribuit (sic, n.n.) în medie, în ultimii ani, cu aproximativ 10% la totalul avorturilor înregistrate anual. Ponderea naşterilor în afara căsătoriei aproape s-a dublat în ultimii 20 de ani (de la 15% în 1992 la 27,7% în 2010). Incidenţa suicidului la tinerii de 15–19 ani a fost de 6,3 decese la 100.000 de locuitori în 2011, cu aproximativ 50% peste media europeană în 2010. În România există o tendinţă de creştere cu 7,2% faţă de 2005, în contextul unui uşor declin înregistrat la nivelul UE.

Obiectivul general al Strategiei este susţinerea participării active a tinerilor la viaţa economică, socială, culturală şi politică a ţării. Una dintre direcţiile de acţiune va fi „facilitarea accesului tinerilor la serviciile de sănătate, făcându-le mult mai prietenoase faţă de pacienţi“, alta – „încurajarea realizării educaţiei Publicitate de la egal la egal pentru săn