După 52 de ani de la moartea arhitectului care a realizat cele mai mari clădiri din Arad, la îndemnul a două asociaţii oamenii i-au acoperit mormântul cu flori.

Vorbim despre arhitectul Szántay Ludovic care a dăruit Aradului cele mai frumoase palate ale sale, dar a murit într-o cumplită mizerie, după ce regimul comunist i-a confiscat toate proprietăţile, i-a luat dreptul de a profesa şi i-a interzis până şi accesul la cantina săracilor. Înmormântat de Consiliul Popular în Cimitirul Eternitatea din Arad, în 1961, Szántay Ludovic a avut o singură coroană şi aceea cumpărată dintr-o chetă organizată de asesorul popular, Iosif Sârbuţ.

Nici azi Ludovic Szántay nu are nici măcar un loc de veci propriu, familia Szántay fiind înmormântată într-un cavou comun cu altă familie (familia Nicolae, care a avut grijă de fiica arhitectului, Theresia Szántay, până la moartea sa). Arădenii şi-au adus aminte de marele arhitect, la centenarul unei clădiri realizate de arhitect şi anume Palatul Cultural. Asociaţiile Mişcarea Arădeană şi Pro Urbe vor propune Consiliului Local să-i acorde, post mortem, titlul de cetăţean de onoare al Aradului şi ridicarea unui monument funerar pe măsura contribuţiei sale la patrimoniul oraşului.

Ludovic Karoly Szántay s-a născut la Arad, în data de 20 februarie 1872, într-o familie înstărită, cu grijă pentru educaţie, a urmat cursurile Şcolii Elementare şi ale Gimnaziului Maghiar din Arad, apoi ale liceului în Budapesta şi, vreme de 3 ani, Politehnica din Zürich. A lucrat mai întâi pe şantierele unor antreprenori arădeni; apoi, vreme 40 de ani, 1897 – 1937, a realizat planurile de arhitectură sau a fost antreprenorul în construcţii al unui mare număr de clădiri – de la case familiare, la edificii economice, tehnice, culturale şi religioase de mare anvergură.

Deşi a utilizat în arta sa un conglomerat de stiluri arhitecturale, marea sa