Lituania - nu aş fi crezut că o să ajung aici şi mai ales să locuiesc aici timp de 9 luni. E o ţară mică, dar nu cea mai mică dintre ţările baltice. Capitala? Cu un an în urmă nu aş fi putut să spun cu siguranţă care e capitala; poate Riga ... sau Talin... de fapt e Vilnius. Dar toate sunt oraşe foarte frumoase, au ceva ce le diferenţiază una de cealaltă.
Populaţia Lituaniei e de aproximativ 3 milioane, iar o mare parte a suprafeţei e acoperită de păduri de conifere, lacuri şi câteva dealuri nu prea înalte; peisajul impresionează prin simplitate: vara - prin imensitatea de verde, iar iarna, prin munţii de zăpadă şi fulgii mari ce cad zile întregi. Vara, deşi e scurtă, te poţi bucura de lumină 20 de ore/zi, compensând cu faptul că, iarna, jumătate din zi e întuneric.
Bineînţeles că o dată ce am decis să fac SEV (Serviciul European de Voluntariat), au fost persoane care nu m-au înţeles şi mi-au dat o mulţime de motive pentru care să nu fac asta. Pe de altă parte, au fost şi cei care m-au susţinut în alegerea făcută şi m-au ajutat de la început. În ceea ce mă priveşte pe mine, am avut anumite aşteptări, temeri, dar cumva am ştiut că vreau să fac asta, ţara nu a avut o importanţă aşa de mare. Şi, deşi puţină lume a auzit de Lituania, şi aflasem că iarna temperatura ajunge la -25, am pornit la drum. Totuşi, nu întotdeauna realitatea coincide cu aşteptările noastre, dar în cazul meu asta nu a fost un lucru rău.
Să încep cu începutul: am pornit seara la ora 11 din Baia Mare spre Budapesta, unde trebuia să iau avionul spre Riga şi apoi urma să ajung în Vilnius în următoarea zi, pe la ora 8, tot seara – nu e chiar aşa uşor să ajungi (din România) în Lituania.
Am cunoscut atât de multe persoane din ţări în care nici nu am fost, dar am stat toţi la aceeaşi masă, am învăţat despre cultura celorlalţi (mâncare, tradiţii
