Meciul cu Steaua trebuia sa ne ofere imformatia legata de unde ne aflam in acest campionat. Si ne-a furnizat-o. Suntem acolo unde trebuie sa ne aflam.
S-a vazut inca de la 1-1 ce ne dorim de la acest meci. Spun de la 1-1, pentru ca abia s-a intrat in teren si era 0-1. Un lucru bun, mi-am zis. Macar acum suntem nevoiti sa atacam. Egalarea a venit foarte repede, dupa o executie maiastra a lui Ionescu. Acelasi Ionescu, acest minz al lui FC Brasov, care nu-si gaseste odihna decit la fluierul de final. Asadar, s-a facut 1-1 si ma asteptam sa folosim contraatacul. Nu am existat in atac, ne-a fost frica sa mergem spre careul advers. Iar la 1-2, dupa un alt gol primit in debut de repriza, ne-am aratat limitele. Atacurile noastre au fost sterile, lipsite de forta, fara nici o sansa de reusita. Presingul stelistilor a facut sa nu existe mijloc in constructia atacurilor, astfel ca toate mingile treceau de la fundasi la atacanti, in cel mai bun caz. In cel mai bun caz pentru ca in duelurile cu inaltii aparatori adversi, stegarii aveau sansa mielului de Pasti.
Si cind mai esti si defavorizat de arbitru, in conditiile in care valoric esti mult inferior adversarului, ce mai poti sa faci? A fost fault clar ca lumina... nocturnei la golul de 1-2, dar nu vom avea certitudinea ca n-am fi pierdut partida. Oricum, era 1-1 si daca ne uitam la prima repriza, cind nici ei nu au avut cine stie ce ocazii, putem sa mergem cu gindul ca meciul se indrepta spre o remiza. Din pacate insa noi nu am avut nici consistenta in joc, am fost dominati la toate capitolele. Nu am reusit sa le punem probleme reale atunci cind era nevoie, astfel ca meciul a decurs linistit pina la final. Mai este ceva de spus? Meritam oare un egal? Vom avea viata grea mai departe, daca vom continua de aceeasi maniera. Chiar daca baietii au incercat, au alergat, totul a fost in van. La acest capitol chiar nu
