Puternicul cancelar al locomotivei economice, financiare si politice a UE, Germania, a fost interceptat. Multi ani. Chiar si cand nu era cancelar. Si nu de catre serviciul secret al vreunui stat ostil. Ci de catre cel mai important aliat al Germaniei, de catre serviciul secret al Statelor Unite. Nu este, dupa cum se stie, doar cazul, atat de socant, al Angelei Merkel. Toti liderii europeni s-au aflat in aceeasi situatie. Inclusiv cei care astazi tac. Cum este cazul celor de la Bucuresti. Ce semnificatie are aceasta actiune, acum devoalata, prin care sute de mii de persoane cu functii de raspundere, din Europa si nu numai, au fost interceptate in beneficiul Americii? Si ce e de facut?

Sa incerc un raspuns pornind de la ultima intrebare. Dupa dezvaluirea facuta de Edward Snowden si confirmata apoi de serviciile secrete ale statelor europene, Washingtonul si-a creat un sistem extrem de sofisticat si de eficient de interceptare a comunicatiilor de pe intregul mapamond. Acest sistem a functionat si a permis autoritatilor americane accesul la baze imense de date, precum si la informatii care ar fi trebuit sa ramana secrete bine pazite ale diferitelor state ale lumii. Nu mai putin, serviciile secrete si oamenii politici au avut astfel acces si la nenumarate informatii cu caracter personal, unele chiar intime, ale decidentilor politici de pe mapamond. Faptul ca s-a aflat genereaza un soc de mari proportii, un cutremur. Si, evident, au loc reactii dintre cele mai diverse. In final, li se solicita Statelor Unite sa opreasca aceasta vasta operatine de filaj. Ce va face Washingtonul? Isi va distruge bazele de date astfel obtinute? In niciun caz! Isi va retrage tehnica de interceptare plasata pe intreg mapamondul? Nici vorba! Va renunta selectiv la interceptarea liderilor din acele state pe care le considera aliate? Putin plauzibil! Prin urmare, avem certitudinea