Înainte de a analiza etapa pe care, dacă ar fi să fiu doar un pamfletar, aş numi-o spumoasă, mă voi referi la pregătirea jocului naţionalei. Pe lângă runda de campionat au mai apărut şi alte aspecte dificil de catalogat. Continuă părerile privind calendarul intern şi jocurile de baraj ale echipei naţionale.

Îmi este imposibil să descifrez ce vor cei care nu fac analize, ci încearcă să dea o tentă „neentuziastă” dificilei noastre calificări. Personal, abstractizând o anumită poziţie în fotbal, aş face orice pentru a contribui la crearea unui climat cât mai favorabil pentru calificarea la Mondialul din Brazilia. Sigur, considerându-se că este nevoie de o „concertare” a lotului naţional, nu pot avea nimic de obiectat dacă se va dori amânarea unei etape a ligii naţionale. Unii se plâng că ar avea prea multe jocuri de disputat. Eu îi îndemn să vadă dacă în campionatele cele mai bine puse la punct se invocă atât de des aglomerarea competiţiei care aduce oboseală. Paradoxal, tot aşa s-ar pune problema şi pentru echipa naţională, care ar trebui să fie catalogată drept ceva care în alte ţări nu se întâmplă. Aş fi de acord şi cu acest punct de vedere, dar cu următoarea precizare: noi ne aflăm la nivelul reprezentativei după o pauză foarte îndelungată. Dacă s-a ivit această situaţie, trebuie făcut orice pentru a încerca să ne calificăm. Multă bucurie va fi când ne vom califica şi marii condeieri vor întoarce placa şi vor găsi formula magică a „ajutorului prin critică”.

Tot în această săptămână s-a dat verdictul într-un dosar cu „fotbal” la mijloc, care nu face cinste fenomenului cu balonul rotund. La Galaţi, după alte şapte „gazde” fotbalistice, ultima fiind „U” Cluj, s-a mai produs o demitere de tehnician. Se întâmplă ca la noi şi parcă nu mai avem ce spune. Ba la „U” Cluj, echipă insolventă, se joacă cu procedura pe Legea insolvenţei, confundând