Cărţile de ficţiune pe care le citim ne ajută să empatizăm cu cei din jur şi să ne adaptăm mai uşor la diverse situaţii de viaţă, arată cele mai recente studii psihologice.

În urma unei cercetări realizate pe copii cu vârste cuprinse între 4 şi 6 ani, psihologii au observat că aceia care au fost expuşi mai mult timp la literatură pentru copii decât la desene animate televizate au o mai mare capacitate de empatie.

Implicarea în poveştile fictive din cărţi aduce informaţii noi despre viaţa socială, iar acest lucru este extrem de benefic în rândul copiilor, fiindcă le arată versiuni ale lumii din afara universului propriu.

Totodată, studiul relevă că volumele de ficţiune îl ajută pe cititor să se adapteze la viaţa socială mai mult decât o fac lucrările non-ficţionale. Înţelegerea personajelor dintr-o naraţiune fictivă este, astfel, echivalentul cunoaşterii a diferitelor tipuri umane din viaţa reală. Atunci când sunt scrise bine, romanele constituie în sine poveşti despre viaţă, care îl ncurajează pe cititor să înţeleagă mai bine profunzimea experienţei umane.

Alte romane au ca scop să ne orienteze atenţia şi empatia către un singur personaj. Charles Dickens este un exemplu în acest sens, datorită volumelor sale sentimentale, în care protagoniştii înving mereu răul, dar în care există şi câte un nefericit care îndură asprimea societăţii. Poveştile cu adevărat puternice îl fac pe cititor să zăbovească puţin asupra lucrurilor pe care noi, oamenii, le creăm în comparaţie cu cele pe care le distrugem în această viaţă.

Imaginaţie şi realism

În plus, lecturile ne ajută să ne îmbogăţim imaginaţia şi ne sporesc sensibilitatea faţă de realităţi crude precum sclavagismul şi sărăcia. „Don Quijote“ al lui Cervantes a impulsionat nenumărate repovestiri care pun faţă în faţă idealismul