* În week-end a fost ceaţă, care s-a asortat cu situaţia generală de la noi din ţară, unde cam toate sunt în ceaţă (când nu e ceaţă, au grijă alţii să ne aburească). În acelaşi sfârşit de săptămână am trecut şi la ora de iarnă, am dat ceasurile înapoi. Nu toţi au procedat la fel, sunt mii de români în vârstă care aşteaptă şi azi ca ruşii să le dea înapoi ceasurile furate când ne-au cotropit. Ar fi cazul să se restituie şi altele, dar încă nu s-a decretat o zi în care să se dea şi tezaurele înapoi.
* Că veni vorba despre bogăţii, am tot urmărit la televizor comentarii despre cei mai bogaţi români din clasament, despre cei care au mai sărăcit între timp şi cei care, dimpotrivă, şi-au mai umflat conturile. Toată treaba ni se pare de un gust cam îndoielnic, ca tabloidele cu cancanuri din viaţa bogaţilor, gen "N-ai să crezi ce vilă are ăla" ori "Cazi pe spate când vezi maşina poleită cu aur a Împăratului Manelelor", sau ca telenovelele despre familii de bogătaşi care au necazuri, să fie telespectatorul mulţumit că n-are şi el aşa probleme, să piardă miliarde la bursă ori să i se fure vreun Rembrandt din castel. De fapt, clasamentele nici nu prea reflectă realitatea, că unii trag sfori ca să intre în top şi să se dea şmecheri, în vreme ce alţii trag sfori ca să nu se pomenească despre ei, să nu le vină la uşă Fiscul şi să nu se întrebe nimeni de unde şi cum. Dacă am lua la puricat lista, am găsi că îmbogăţirea unora s-a reuşit prin sărăcirea altuia (a statului român), fiindcă echilibrul din natură se păstrează. Dar statul nu-i afectat, fiindcă tot ce-i românesc nu piere, vorba aia, şi nici oamenii de afaceri cu statul nu-s afectaţi, fiindcă soiul rău nu piere, vorba ailaltă.
* Şi bogăţiile astea sunt relative: cei din judeţul Vrancea, de exemplu, sunt bogaţi în cutremure de intensităţi mici şi medii, dar chiar dacă ar fi cerere de seisme pe piaţă, n-a
