De multă vreme, la Opera din Timişoara se „întâmplă” evenimente aparte, unanim apreciate pentru frumuseţea montărilor şi pentru valoarea interpretărilor, situându-se în top-ul teatrelor lirice din ţară, impunându-se atenţiei şi peste hotare tocmai prin asemenea performanţe devenite… o obişnuinţă în ultimul deceniu.

Era firesc deci ca (şi) cea de a XXXVIII-a ediţie a Festivalului „Timişoara muzicală”, derulată sub semnul bicentenarului Verdi, să se încheie „în forţă”, Opera din oraşul de pe Bega oferind, după 55 de ani, o nouă montare cu Trubadurul, interesul sporit fiind generat şi de faptul că tenorul-director Corneliu Murgu a debutat ca regizor, dar şi de distribuţia fastuoasă, alăturând celebrităţi precum mezzosoprana Marianne Cornetti (din SUA) sau baritonul George Petean, dar şi soprana Dragana Radacovic (Serbia) sau tenorul italian Leonardo Gramegna, în compania soliştilor şi ansamblului teatrului-gazdă, care au evoluat parcă mai bine ca niciodată, sub bagheta apreciatului David Crescenzi.

Transferând acţiunea în secolul XIX, deci în perioada contemporană lui Verdi, regia imaginată de Corneliu Murgu propune o derulare alertă, a cărei cursivitate este asigurată şi prin utilizarea turnantei, facilitând trecerea rapidă de la un tablou la altul, un spaţiu în care personajele se creionează firesc, în relaţii puternice, aducând însă şi câteva noutăţi în concepţie, pentru că, spre exemplu, celebrul cor al ţiganilor este cântat, la început, din culise, coriştii intrând apoi, agale, în scenă, efectul fiind deosebit, asemeni balerinelor-flăcări ce dansează în jurul Azucenei, sugerând rugul obsesiv, iar în tabloul final, Leonora rămâne în afara închisorii unde se află Manrico, gratiile despărţindu-i în acea secvenţă liric-dramatică. Un aspect demn de reliefat este şi renunţarea la cântul cu faţa spre dirijor, coriştii având astfel atitudinile cerute de acţiune