Repetând că nu ştim ce resorturi de culise au determinat sucelile liderilor USL în privinţa proiectului Roşia Montană şi că s-ar putea ca totul să fi fost un simplu joc de glezne pentru aburirea celor mulţi creduli şi neinformaţi, cert este doar faptul că subiectul în jurul căruia s-a ales să se facă aburirea nu este deloc nimerit din punctul domniilor lor de vedere. Aparent este un subiect controversat în care, cu o ghidonare potrivită, se considera a se putea obţine până la urmă ceea ce se dorea s-au ceea ce fusese comandat din afară! Se inoculase cam în conştiinţa generală o abordare care opunea ecologicul economicului. Si, ca atare, calculul era probabil că, dacă se reuşea a se dovedi că ecologic problemele sunt rezolvabile, atunci proiectului i se putea da drumul pentru a se colecta, vezi Doamne!, „avantajele” din punct de vedere economic: locuri de muncă, încasări la buget, presupuse reabilitări de mediu şi salvări de patrimoniu cultural. Pe când, de fapt, proiectul suferea, înainte de toate, tocmai din punct de vedere economic, căci nu aducea mai nimic ţării şi oamenilor ei care puneau tot la bătaie, resursele minerale lăsate lor şi nu altcuiva de către Dumnezeu, condiţii în care mediul din zonă, deja deteriorat, nu avea de ce să fie distrus încă şi mai mult. Abureala viza probabil să bată mai departe spre gazele de şist.

În realitate, argumentele atât pro cât şi contra proiectului au găsit ambele teren în aceeaşi arie largă de distrugere de tip colonial a României. Inclusiv pentru demonstraţii publice, indiferent dacă aceste demonstraţii au fost manipulate sau nu. Cei pro au putut demonstra pentru locuri de muncă (vai, atât de multe desfiinţate şi atât de puţine nou înfiinţate în perioada colonială, zisă capitalistă, a României!). Cei contra au putut protesta în imediat împotriva cianurilor, dar, vai!, câtă cianură economică se află în spatele c