Suspendat. Fără salariu şi fără asigurare medicală. Fără niciun venit, în condiţiile în care, lunar, pentru recuperare are nevoie de sume consistente. Aşa l-a răsplătit statul român pe motopoliţistul Cristian Georgian Dobrilă, grav accidentat în timpul misiunii. Aşa îşi răsplăteşte România eroii.
Poate unii dintre dumneavoastră veţi spune că erou e prea mult în cazul acesta. Ni s-a inoculat ideea că acest cuvânt e valabil doar pentru acei bărbaţi care îşi dau viaţa pe câmpul de bătălie. Pentru mine, însă, poliţistul Dobrilă e un erou. Aşa cum e orice poliţist de intervenţie din ţara asta, orice pompier, militar sau jandarm, care pleacă în misiune şi face tot ce-i stă în putinţă să o ducă la bun sfârşit, chiar dacă pentru asta îşi riscă propria viaţă.
Când oamenii aceştia mor, suntem cu toţii de acord, sunt eroi. Când supravieţuiesc fără nicio zgârietură, suntem din nou toţi de acord, şi-au făcut datoria, acea datorie pentru care îşi primesc salariul. Când, însă, sunt răniţi, devin o povară, cu atât mai grea cu cât rana e mai adâncă. O povară de care statul român se debarasează prin lege.
Bine spunea Dobrilă: "Când eşti bun, eşti bun. Când nu mai eşti bun, eşti trecut pe linia moartă", adăugând: "Asta este legislaţia în România". Iar legislaţia aceasta l-a obligat ca la numai 31 de ani să aleagă între o pensie de mizerie şi suspendarea cu tot ce decurge în urma ei - devii nimic, nu mai ai niciun drept. Toate autorităţile îşi iau mâna de pe tine şi te lasă singur, la mila familiei şi a prietenilor.
Revoltător! Şi, totodată, aberant. Şi trist că, deşi cazul Dobrilă nu e unic în ţară, până acum nimeni nu a mişcat un deget să schimbe ceva. Nici miniştrii, nici comandanţii, nici sindicatele, niciun politician, deşi printre parlamentari se regăsesc destui foşti poliţişti.
Nedrept! Pentru că nu vorbim despre un poli
