Dacă e ceva ce n-a mai evoluat în România e blogosfera. Au început să mijească autostrăzi prin țară, ies oameni la proteste, mor mai puțini călcați în picioare pentru tigăi, dar din punct de vedere al bloggingului situația este la fel ca acum câțiva ani: cîteva excepții demne de citit ocazional, dar – în mare – o armată de păreriști (precum cei de la TV) pomanagii și autosuficienți. Se vede cu ochiul liber că mulți nu scriu dintr-o plăcere, o convingere puternică a faptului că au ceva de spus, ci pentru că vor cu disperare să-i audă cineva și să le confirme truismele. Simpatică ideea de a avea propriul tău „ziar” și să-l pui pe taraba internautică pentru toată lumea, dar prea multe bloguri sunt revista „Taifasuri”.

Gata, era Otravă a apus, iar despre ceilalți blogări celebrii nu se mai vorbește decât în cadrul unor scandaluri și mulți cititori au început să-și pună întrebări serioase despre capacitățile unora de a emite niște opinii pertinente. Cât să tot urăști și jignești doar de dragul de a o face și de a arăta că tu în spatele unei tastaturi ești chiar mai bărbat decât Trăistariu cu plete și mușchi?

De câteva zile netul e plin cu reclama unui blog. Ai văzut-o. E la fel de agasantă și omniprezentă precum „Sug p*la 07XX.XXX.XXX” din WC-uri. Și pentru că blogării au mulți fani (are Antena 3, de ce nu ar avea și ei), p-ăștia mai importanți i-a scos McDonald`s la o masă bună să le arate lor ce grozav e McMicul și evident să-l promoveze pe net ca fiind cea mai revoluționară invenție culinară de la brânza sub unghii. Pentru o porție gratuită de plastelină aromată te faci frate și cu jucăria din Happy Meal. Puteau măcar să-i scoată la o shaorma că-i mai sănătoasă și să-i roage să scrie despre McMic. Oricât te chinui să-mi spui că în situația de față totul este extraordinar de transparent și corect, nu văd nici o diferență între babele ce-și dau în cap pent