Achiziţiile pe bani publici desfăşurate în România prin sistemul electronic de achiziţii publice (SEAP) folosesc în proporţie covârşitoare preţul cel mai scăzut ca principal criteriu de atribuire a contractului, în timp ce oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere tehnicoeconomic este luată în calcul în doar 3% din proceduri, potrivit unui studiu publicat de Institutul pentru Politici Publice (IPP) în baza informaţiilor furnizate de autorităţi.
„Cineva care accesează fonduri europene ştie că la o procedură de achiziţii va fi controlat de cel puţin 7-8 instituţii, care vin asupra ta pentru simplul fapt că derulezi achiziţii. Percepţia e că în momentul în care faci achiziţii publice, încerci să fraudezi“, a declarat Valentin Dimon, preşedintele Corpului Experţilor în Accesarea Fondurilor Structurale şi de Coeziune din România.
Datele unui sondaj de opinie IPP pe un eşantion reprezentativ la nivel naţional arată că 84% dintre români consideră că felul în care sunt cheltuiţi banii publici, inclusiv fondurile europene, este ineficient. Achiziţiile publice legate de sectorul drumurilor şi cele legate de sectorul sănătăţii sunt considerate cele mai ineficiente de 43% şi, respectiv, 38% dintre respondenţi.
La context se adaugă faptul că în opinia publică raportul calitate-preţ ar trebui să fie criteriul cel mai des folosit în achiziţiile publice (59% dintre respondenţi), spre deosebire de criteriul preţului celui mai mic (indicat de 9% dintre respondenţi drept criteriu recomandat).
Cu toate acestea, autorităţile contractante, mai ales la nivelul administraţiei locale, derulează achiziţii publice prin proceduri pe care nu le înţeleg foarte bine, de teamă că vor fi sancţionate dacă nu o fac, iar în atribuire folosesc criteriul preţului celui mai redus sau perioada cea mai mică de executare a contractului, ceea ce duce la lucrări de proastă ca
