Ca aproape orice acţiune civică ori politico-socială din România, poate justificată, logică şi de bun simţ, cum ar fi Roşia Montană, de exemplu, şi acest demers cu autonomia aşa-numitului Ţinut Secuiesc se bazează în mare parte pe manipulare. O manipulare din umbră, bazată pe lipsa de informare ori chiar pe dezinformare, ceea ce face ca întreaga tevatură să creeze probleme, frustrări ori conflicte inutile, care ar fi putut fi evitate dacă la mijloc era vorba, în primul rând, de bună credinţă.

Ori, şi mai bine spus, dacă factorii decizionali implicaţi ar fi dat dovadă de la bun început de transparenţă şi bună credinţă.

Revenind la problema autonomiei Ţinutului Secuiesc din România şi a ultimului marş de susţinere a acestei idei, la care au participat cel puţin 100.000 de oameni, ceea ce reprezintă o cifră uriaşă, este clar că liderii acestui demers îşi bazează întreaga operaţiune pe manipularea etnicilor maghiari.

În primul rând, pentru că la mijloc este vorba de interese meschine, de conflicte interne între liderii minorităţii maghiare, care încearcă astfel, fiecare, să adune cât mai mulţi susţinători.

În al doilea rând, dar de fapt cel mai important, liderii maghiarilor - indiferent că vorbim despre UDMR sau gruparea lui Laszlo Tokes - îşi justifică existenţa doar prin acest aşa-numit deziderat al secuilor. Fără această trâmbiţată autonomie, niciunul dintre liderii în cauză nu şi-ar mai justifica existenţa politică. Pentru că ei nu au un scop care să conducă la un nivel de trai mai bun al maghiarilor, nu au un program economic, nu au vreun plan de măsuri de dezvoltare a zonei. Ei atâta ştiu, de 20 de ani încoace: autonomia. Deşi UDMR a fost la guvernare tot 20 de ani, judeţele Harghita şi Covasna, unde se află majoritatea etnicilor maghiari, constituie şi acum una dintre zonele cele mai puţin dezvoltate din ţară! Iar