România a fost nevoită să străbată un lung proces de pregătire pentru a intra în Uniunea Europeană şi a fost obligată la numeroase concesii de natură economică pentru a putea fi primită în marea familie. Republica Moldova are însă o şansă imensă: şi mâine se poate integra iar totul depinde de politicienii moldoveni. Republica Moldova a intrat pe un traseu de integrare europeană, care se adevereşte a fi lung şi anevoios. României i-au fost necesari vreo 16 ani, şi asta în condiţiile în care am dispus de resurse naturale şi umane cu care să putem negocia. În puţin timp al doilea stat românesc va parafa Acordul de Asociere, dar acesta este doar un pas de început în traseul european. Privit ca o adevărată minune pentru cei de dincolo, el doar marchează începutul unui drum care va dura peste un deceniu, şi care s-a dovedit de multe ori a nu fi cu un capăt(cazul Turciei). Deşi are pe România ca pe o lumină călăuzitoare şi toată experienţa sa pusă la dispoziţie, perioada prea scurtă scursă de la plecarea comuniştilor, face ca societatea politică actuală, dar mai ales societatea civilă să nu fie gata o integrare accelerată. Cu grave lacune demografice, studiile arată că economia Republicii Moldova este departe de a putea face faţă ofensivei europene. Integrarea Europeană prin propriul efort este estimată la 15-20 de ani, adică timpul necesar pentru maturizarea şi democratizarea unei societăţi, ori în momentul de faţă tinerii nu mai pot aştepta acest lucru, e mult prea mult. Mergeţi dincolo de Prut şi o să vedeţi că nu există speranţă iar Unirea cu România este privită de tineri ca fiind mai reală decât integrarea europeană ca stat de sine stătător. Nu există încredere în clasa politică, de altfel lucru normal având în vedere fenomenul generalizat al corupţiei, cu mult peste cel din România. Dacă moldovenilor li se dă o perspectivă atât de îndepărtată, atunci s-ar putea să