Piaţa din zona centrală a oraşului Alba Iulia a fost pentru multă vreme punctul de atracţie cel mai important al vieţii urbane. Aici se ţineau întâlnirile publice, defilau trupele din garnizoana militară, se organizau târgurile săptămânale şi anuale, dar şi spectacolele de circ.

„Piaţa „mare“ a fost din cele mai vechi timpuri cel mai animat loc al unui oraş, unde se intersectau drumurile şi preocupările de tot felul. Dacă ne referim la Alba Iulia, Piaţa centrală a oraşului a prins contur, potrivit cercetătorului Gheorghe Fleşer, după 1850. A fost momentul în care terenul pe care a fost amenajată a început să fie delimitat de fronturi stradale închegate.

Piaţa centrală, punctul de atracţie al oraşului

Suprafaţa, care figurează într-un plan al zonei centrale a oraşului din 1853, era împărţită în trei careuri. La început, zona a fost cunoscută ca Piaţa principală-Hautplatz, Foter. Acoperită iniţial de noroi şi gropi, va fi pavată după 1870.Piaţa era înconjurată de clădiri reprezentative, în care funcţionau: Primăria, Poşta, Siguranţa, Biserica, bănci, hoteluri, prăvăli ,ateliere.„Aici s-au desfăşurat o parte a celor mai importante manifestări politice, militare, religioase, târgurile săptămânale şi anuale, concursuri, spectacole de circ“, apreciază istoricul Gheorghe Fleşer.

Careul de est al pieţei s- a numit, după 1900, piaţa Deack Ferencz, iar cel de nord, Huniady. Piaţa centrală va fi cunoscută după Unirea de la 1918, sub denumirea de Mihai Viteazul. Locul şi-a schimbat din nou numele după cel de-al Doilea Război Mondial. Careul de nord era cunoscut ca Piaţa 1 Mai, iar cel de est ca Piaţa 23 August.

Din piaţa amplă de altădată a rămas doar careul de est-actuala Piaţa Iuliu Maniu,din faţa Tribunalului, străjuită de statuia marelui om politic.

Piaţete dispărute

Pieţe de dimensiuni mai mici au existat la sfârşitul an