O metodă: neadevărul ca adevăr
Într-un articol despre alegeri intitulat Restart Manolescu. Refresh Cipariu, publicat de un cristian în OBSERVATOR CULTURAL (nr. 436, 10-16 octombrie), citim reprodusă o declaraţie de pe Agenţiadecarte a lui Dan Mircea Cipariu: „În timp ce la Casa Vernescu, într-un separeu, departe de ochii asurzitori ai celor care făceau parte din noul Consiliu al Uniunii Scriitorilor din România (USR), echipa Nicolae Manolescu îşi savura victoria la un pahar de vin sau de whisky, reporterul Mediafax mi-a cerut, la cald, o declaraţie de învingător. Iată ce a transmis lumii, în numele meu, agenţia de presă…” Sigur, ar fi de comentat perceperea eronată a realităţii (vezi, „declaraţie de învingător”) şi situarea enormă şi deformată în cadrul acestei realităţi a celui ce face declaraţia (vezi, „iată ce a transmis lumii, în numele meu, agenţia de presă…”): ele ne duc cu gândul spre tipologia unui dictator de jucărie. Dar, dincolo de aceste aspecte, e de stăruit asupra descrierii mesei de prânz de după şedinţa de Consiliu, descriere stupefiantă, căci abundă de neadevăruri. Cum s-au petrecut lucrurile de fapt? După şedinţa de Consiliu, a fost organizată o masă de prânz, la Casa Vernescu, pentru toţi membrii Consiliului şi chiar pentru echipele tehnice care au asigurat buna desfăşurare a alegerilor. Patronul localului, sponsorul acelui dejun obişnuit, l-a invitat la masa sa pe preşedintele USR. Acesta i-a chemat alături pe toţi membrii Comitetului Director şi pe două doamne care făceau parte din Consiliu. Între ei, şi D. M. Cipariu! Deci, nici vorbă de „echipa Nicolae Manolescu”, care „îşi savura victoria” departe de „ochii asurzitori”(sic!) ai celor din Consiliu. N-am fi dat importanţă episodului. Dar neadevărurile aruncate pe piaţă cu lejeritate de D. M. Cipariu în acest caz al mesei de la Casa Vernescu constituie, în fond, metoda folosită sist
