Invitat special al conferinței internaționale Media Convergence a Universității Babeș-Bolyai din Cluj, desfășurate între 23 și 26 octombrie, Horia-Roman Patapievici a făcut o remarcabilă analiză a schimbărilor de paradigmă prin care trec azi mass-media.
Există o distincție între presa tipărită, care își are sursa autorității în acordul dintre ethosul publicului și cel al ziarului, televiziune, care mizează pe emoția produsă publicului prin imagine, și Internet, care domină celelalte medii prin conectarea rapidă și difuzarea largă calculată în număr de vizitatori / utilizatori, în cantitatea de vizualizări, like, share, tweet. În 2009, când 15 jurnaliști și bloggeri germani formulau Manifestul Internetului, optimismul tinerilor că, datorită libertății inalienabile a Internetului, jurnalismul va fi tot mai performant, aducând victoria informației și a libertății de opinie, era maxim. „Cine nu folosește link-ul se autoexclude din discursul social“, suna punctul 7 al manifestului. Convingerea că rezistă în presă doar cei care oferă conținut de calitate, că diferența dintre jurnalism și simpla publicare de texte pe Internet o va face „calitatea jurnalistică“ nu s-a confirmat în cei patru ani, răstimp când printul s-a transferat în online, televiziunea joacă în deplasare pe YouTube, iar dialogul trece pe Facebook, Twitter etc. Până și Skype și Messenger par deja depășite.
Nostalgia celor care deplâng dispariția iminentă a presei tipărite are adesea ca argumente detalii psiho-somatice: mirosul cernelii de tipar, plăcerile tactile oferite de hârtie și răgazul confortabil al citirii ziarului. Dar mai este ceva, subliniat de Horia-Roman Patapievici în conferința de la Cluj: neutralitatea suportului. Timp de câteva secole, mass-media au avut parte de un suport răbdător („hârtia suportă orice“, se spune), fără influență asupra conținutului
