Dacã România se zbate în precaritate de mai bine de 20 de ani, rãstimp în care am fost o ţarã în curs de subdezvoltare, acest lucru
este înainte de toate un rezultat al faptului cã nu suntem o societate care sã rãsplãteascã meritele. Persoane care s-au cocoþat unde nu le era locul, au acaparat activele, sursele de venit şi instituţiile. Legãturi nepotrivite, bolnave şi vinovate de-a dreptul au fost perpetuate de
aceşti oameni întru scufundarea României. Totul în batjocura cetãţeanului de rând care, de multe ori, alege sã fie la fel: mincinos,
sfidãtor, hoţ, slugarnic, linguşitor, corupt. Cei care ar fi vrut ca ţara sã arate altfel şi care au ales sã nu colaboreze cu oligarhia slutã au fost siliţi sã ia finalmente calea pribegiei. Un exod de milioane de oameni este prima crimã a pãturii oligarhice care administreazã atât de prost ţara. În acest peisaj, ne mirãm cã încã mai sunt cazuri în care profesioni îndrãznesc sã îşi vadã de treabã într-un dezinteres sãnãtos
faţã de încrengãturile bolnãvicioase care paralizeazã România.
Douã episoade au reţinut atenţia opiniei publice sãptãmâna trecutã şi ar merita sã nu fie trecute cu vederea. Imixtiunea politicului într-o expertizã medico-legalã la Slatina şi scandalul iscat de arestarea şefului Brigãzii de Combatere a Criminalitãþii Organizate Alba, Traian
Berbeceanu, ni se oferã ca prilej de meditaþie asupra cancerului care a cuprins instituţiile şi societatea româneascã.
Mortul e de vinã! Mai ales dacã se afla într-o cãruţã lovitã de un potentat al locului. Cãtre aceastã direcţie par a fi convers presiunile politice exercitate asupra cadrelor medicale din Slatina în condiþiile în care vicepreşedintele Consiliului Judeţean Olt urma sã fie în centrul anchetei asupra accidentului rutier în care acesta a fost implicat.
O fi fost omul din cãruþã plin de plãgi şi de leziuni sângerânde, d
