Ionică Bursuc l-a descoperit pe Dumnezeu în urmă cu 30 de ani. Atunci când trage clopotele, bătrânul spune că este mai aproape de Dumnezeu.

Povestea clopotarului Ionică Bursuc, de la Biserica ”Precista Mică” din Roman, începe cu mai bine de 30 de ani în urmă. Bărbatul a muncit la Fabrica de Mobilă din Roman până în anul 1990, când a ieșit la pensie. ”Aveam în subordine 40 de oameni, bărbați și femei. Erau câteva fete care urmau liceul la seral. Ca să aibă timp să ajungă la liceu, le dădeam drumul mai devreme. Absența lor era uneori reclamată, dar reușeam să mă scot de fiecare dată”, își amintește Ionică Bursuc.

Omul nu a fost atât de atașat de cele sfinte când era tânăr. ”Înainte de a veni pe lume copiii mei, mergeam la șpriț mai mult decât mă duceam la biserică. Soția îmi spunea deseori să nu mai cheltui banii pe băutură și să merg mai bine la biserică”, povestește Ionică Bursuc.

S-a apropiat mai mult de biserică în anii de dinainte de a ieși la pensie, în vremea când paroh al Bisericii ”Precista Mică” era preotul Ermil Bărbieru. ”Ca să mă fiu în Consiliul Parohial nu trebuia să fiu membru de partid. Am depus un jurământ pe Biblie și am început să mă ocup de activitățile din parohie”, a spus bărbatul.

Cum clopotarul bisericii se îmbolnăvise, preotul Bărbieru a dat frânghiile clopotelor pe mâna lui Ionică Bursuc. ”Decizia părintelui m-a surprins. I-am și spus la slujbă: «Când trebuie să vă dau cadelnița, părinte?», iar el mi-a răspuns simplu: «Stai liniștit. Când îți spun eu!»”, mărturisește Ionică Bursuc.

A învățat să pregătească un botez, o nuntă, hramul bisericii, fiind omul de încredere al preoților Raul Rojniță, Constantin Rotaru și Mihăiță Popovici.

Când Ionică Bursuc se gândea că le-a învățat pe toate, un eveniment i-a reamintit o veche zicală românească care spune că ”omul cât trăiește învață”. ”La biserica noastră a s