De ceva vreme încoace, totul în România pare că se învârte în jurul a 7,5 milioane de oameni. "Cei 7,5 milioane de români au decis...", "cei 7,5 milioane de români au spus NU", "cei 7,5 milioane de români trebuie să impună rezultatul referendumului", "cei 7,5 milioane de români mă fac să nu plec din politică", "îi vom reprezenta pe cei 7,5 milioane de români", "luptăm pentru cei 7,5 milioane de români".
Cam astea sunt mesajele lansate aproape obsesiv de premier, de preşedintele interimar şi, în acelaşi timp, de liderii uniunii aflate la guvernare. Bun, înţeleg că pentru actuala Putere cei 7,5 milioane de români contează extrem de mult, dar, oricum am suci-o şi oricum am da-o, oricât ne-am chinui să-i dăm deoparte pe cei plecaţi din ţară şi oricâţi alţi români am scoate de pe listele electorale, România nu are doar 7,5 milioane de români. Şi, mai ales, Executivul acestei ţări nu se numeşte "guvernul celor 7,5 milioane de români", nici "guvernul românilor care ne convin nouă", nici măcar "guvernul românilor anti-Băsescu", ci GUVERNUL ROMÂNIEI!
Iar din România fac parte şi ceilalţi români: şi românii care muncesc prin alte ţări, şi românii pro-Băsescu, şi românii indiferenţi, şi românii care nu înghit USL-ul, şi românii de etnie maghiară, ba chiar şi românii cu buletinele expirate. Şi, culmea, toţi aceştia depăşesc 7,5 milioane. Or, actualul Guvern şi actualul preşedinte (aşa interimar, cum o fi el), ba chiar şi actualul Parlament, par să fi dat deoparte cealaltă Românie, care nu face parte din cele 7,5 milioane. Ba chiar e privită ca un fel de trădătoare de neam şi ţară, care mai-mai că ar trebui anchetată pentru asta (de aici şi ideile lansate de guvern, potrivit cărora Parchetul ar trebui să-i ia în vizor şi pe cei care au boicotat referendumul, uitând, de fapt, că a nu merge la vot este, totuşi, un drept, pe când votul multiplu este o infr
