TRANZACŢIILE TRANZIŢIEI MESCHINA LUPTĂ PENTRU PUTERE

Citesc, chiar ieri, rândurile unui confrate care explică luarea la întrebări a guvernatorului Băncii Naţionale de către membri ai parlamentului prin prisma

"luptei meschine pentru putere". Este aici, fără îndoială, o reminiscenţă a dublei gândiri şi a dublului limbaj folosite cu iscusinţă la comanda mai marilor zilei din epoca de regretabilă amintire. Lupta pentru putere era, atunci, desigur, ceva meschin. Puterea o dădea cineva, de sus, cu hârzobul, celor mai cinstiţi, mai oneşti şi mai modeşti reprezentanţi ai clasei muncitoare. Aceştia o delegau la rândul lor, pe bază de merite şi mai ales de curăţenie morală, celor din jurul lor. Puterea era, deci, exersată ca un instrument civic, din raţiuni superioare şi fără foloase personale. Evident că prin această prismă, tot ceea ce (li) se întâmplă (altora) acum, în acest nou sistem, este o "meschină luptă pentru putere". Oricare deţinător al puterii este, prin prisma acestui raţionament, un meschin, un arivist, un duşman al poporului muncitor care nu se coboară până la a se agăţa de instrumentele puterii. Populismul aserţiunii nu este gratuit, el are menirea de a stigmatiza orice formă de putere, opusă "libertăţii" celor care, dintr-un motiv sau altul nu sunt de acord cu aceasta. Conform acesteia, doar cei răi aleargă după putere, cei buni stau şi se uită, dezamăgiţi şi poate scârbiţi...

Limba de lemn îmbracă şi forme mai mobile, fiind practicată cu succes chiar de către cei care o condamnă. Paradoxal este faptul că ea nu este rezultatul unor gândiri de lemn. Dimpotrivă, ea decurge dintr-o asumare foarte exactă a scopului urmărit, ignorând deliberat faptul că lupta pentru patere constituie însuşi motorul evoluţiei şi organizării sociale. Că o colectivitate unde nu se exercită puterea este nulă şi sortită pieirii. Că ea constituie însuşi secretul sup