Credincioşi români şi ucraineni, deopotrivă, şi-au mărturisit din nou în comun credinţa ortodoxă în cadrul Sfintei Liturghii săvârşite luni, 28 octombrie a.c., la parohia misionară ucraineană cu hramul „Sf. Ap. Petru şi Pavel” din cartierul sucevean Zamca, cu ocazia prăznuirii Sf. Cuv. Iov, originar din Galiţia, de la Lavra Poceavului (Ucraina).

Acest Cuvios Iov de la Poceav (1551-1651) a trăit într-o epocă în care pericolul iezuit de Uniaţie, care a dus la formarea Bisericii Greco-Catolice în cele din urmă, se făcea tot mai mult resimţit la fruntariile vestice ale teritoriului Ucrainei de azi, sfântul ducând o luptă duhovnicească pentru îndepărtarea pericolului iezuit de turma pe care o păstorea, nevoindu-se într-o peşteră din apropierea Lavrei Poceavului, cu un diametru de numai 50 cm şi o lungime de 3 metri. În vremea prigoanei staliniste, în peştera sfântului şi-au găsit adăpost şi ocrotire cei oprimaţi şi persecutaţi de regimul roşu, după cum am aflat din cuvântul de învăţătură al părintelui consilier juridic de la Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, care totodată i-a îndemnat pe cei prezenţi, după puteri, să viziteze măcar o dată lavra de la Poceav unde se află moaştele Sf. Iov. Tot sfinţia sa a subliniat credinţa comună a celor două popoare vecine, faptul că în Biserica noastră strămoşească multă vreme s-a slujit în slavonă ca limbă liturgică. Părintele paroh Mihai Măghiar a completat şi cu alte detalii despre relaţiile bilaterale dintre cele două biserici, amintind celor prezenţi de figura marcantă a mitropolitului de Kiev Petru Movilă, originar din Moldova, os domnesc din familia Movileştilor, şi a Cuviosului Paisie Velicicovschi venit din Ucraina şi stabilit în părţile Neamţului. Pr. Măghiar a amintit şi de sfinţii comuni ai celor două biserici şi de faptul că singura diferenţă dintre acestea este limba folosită în uzul liturgic. Prin Sf. Iov d