Referendumul nu a putut fi validat de Curtea Constituţională, iar Traian Băsescu se va întoarce la Cotroceni, de unde urmează să plece Crin Antonescu. Logica, bunul simţ (dacă mai există) şi legea spuneau că nu avea cum să se întâmple altfel. Fanii preşedintelui se pot declara învingători, iar USL se poate isteriza de ciudă.
În realitate, din toată această situaţie nu a învins nimeni cu adevărat. Dimpotrivă, am pierdut cu toţii. România a ieşit învinsă, mai săracă, mai şifonată şi mai obosită din tot acest război. Cu toţii am pierdut timp, nervi, bani, încredere. Cu toţii am devenit mai răi, mai agresivi, mai revoltaţi. Un război care a împărţit România în două, care i-a dezbinat pe români mai ceva ca în anii '90, dincolo de orice obiectivitate şi raţiune. Un război care, din păcate, nu pare să se mai termine şi în care, în special USL, nu vrea să lase jos armele.
Cu riscul de a-i supăra pe mulţi, am s-o spun din nou: USL trebuie să se apuce de guvernare şi să termine cu această obsesie numită Traian Băsescu. USL are şi Parlamentul, are şi Guvernul, motivul legat de piedicile puse de Băsescu în actul guvernării sunt puerile. Acelaşi Băsescu era preşedinte şi pe vremea în care Tăriceanu, premier fiind, a guvernat liniştit mai bine de doi ani cu un guvern minoritar, chiar şi pe fondul unui război cu preşedintele. Faptul că USL nu are şi Parchetul General, şi DNA, şi CSM, aşa cum şi-ar dori, nu înseamnă că nu poate guverna. Şi, sincer, e bine că nu le are. Băsescu nu poate guverna, Justiţia nu poate face politici economice, procurorii nu pot emite legi în locul USL.
Nebunia ar trebui să se termine. Un Traian Băsescu izolat la Cotroceni nu poate bloca guvernarea decât întorcând în Parlament, o singură dată, legile care nu-i convin. Şi atât! Nu poate fi mai presus de premier, decât dacă premierul se lasă condus. Nu poate fi mai presus
