Anul 2013 a fost dominat de americanca în vîrstă de 32 de ani. Există totuşi cineva în stare să o învingă.
Cum să scrii despre Serena Williams? În ce fel, adică. Aşa cum joacă? În forţă, devastator, necruţător? Sau cu accentul pe recordurile spulberate? Fiindcă lirismul nu se potriveşte în cazul ei. Nici ingenuitatea, deşi sora mai mică a lui Venus ţopăie ca o fetiţă cu fundiţă cînd cîştigă. Şi cîştigă des. Ascultaţi aici. O carieră cu 17 titluri de Grand Slam la simplu. Dintre care două în 2013, Roland Garros şi US Open. Alte 13 titluri de Grand Slam la dublu. Aur la Jocurile Olimpice. Nu mai puţin de 11 turnee adjudecate în acelaşi an de graţie 2013, cărora le corespunde şi o sumă pe măsură a cîştigurilor doar din tenis: 12.085.572 dolari. Impresionant. Luxuriant.
Marşul forţat al Serenei s-a încheiat la Istanbul, cu victoria din finala Turneului Campioanelor în faţa chinezoaicei Na Li. Americanca a suferit în primul set piedut cu 2-6, apoi a revenit şi a cîştigat cu 6-3 actul secund. Setul decisiv a fost o pedeapsă pentru Na Li. 6-0. Sancţiunea pentru afrontul de la începutul întîlnirii, cînd asiatica juca aşa cum trebuie să joci ca să o baţi pe Serena. Lucidă. Exactă, curajoasă, precisă, cu veniri inspirate la fileu şi contre pied-uri în raliurile defensive. Dar asta a durat doar pînă la 3-3 în setul al doilea, moment în care Na Li a căzut sub roţile acestui Hummer pe două roţi. Cu tracţiune integrală.
Încerc să construiesc portretul robot al succesoarei Serenei. Nu seamănă nici cu Na Li, nici cu Azarenka, nici cu Şarapova. Patrick Mouratoglou, Pygamelionul americancei, deci profesor şi iubit la pachet, a dus-o pe Serena într-un punct foarte înalt al formei fizice şi mentale. Mofturoasa mezină a familiei Williams s-a maturizat, ceea ce era cumva normal la 32 de ani. Dar Serena şi-a recîştigat dorinţa de a cîştiga. Ceea ce nu te aştepţi de la o
