Despre transilvăneni se mai spune că se reflectă în oglindă cu o întârziere de cinci minute. Gluma ca gluma, dar devine o problemă atunci când cele cinci minute sunt strategice şi mai ales când Clujul riscă să piardă. Mult.
"Reflectatul cu întârziere" e legat de prelungita ponderare dinaintea luării unor decizii - gest ajuns parcă prin excelenţă transilvănean, sau excesiv de transilvănean. Aduce multe plusuri, e adevărat, dar e un consumator de timp şi de oportunităţi. Clujului din 2014 i se aştern în faţă câteva opţiuni pe care dacă le ratează riscă să-şi reducă mult acele perspective de ascensiune pe termen mediu şi lung care îi plac şi care-i mulţumesc mândria. Să le primeşti nu e suficient - ca să le culegi, trebuie să acţionezi mai rapid decât cele cinci minute.
Noul ambasador al Germaniei, Werner Hans Lauk - înlocuindu-l pe Andreas von Mettenheim, ale cărui ultime momente petrecute în România au inclus un honoris causa al Universităţii clujene - atrăgea atenţia încă de la sosirea în ţară că judeţele Alba, Arad, Braşov, Cluj, Sibiu şi Timiş, sunt preferate de investitorii germani datorită existenţei unei bine conturate comunităţi germanofone. A urmat declaraţia consulului general al Germaniei la Sibiu, Thomas Gerlach, confirmând această nouă orientare a investitorilor germani către Alba, Cluj şi Braşov pentru că (spunea domnia sa) Sibiul - beneficiar al unui intens val de atenţie din partea lumii de afaceri germane în ultimii 15 ani - şi-a epuizat resursele de forţă de muncă calificată. Predominanţa cibinensă se vede cel mai bine în numărul zdrobitor de oameni de afaceri nemţi din Clubul Economic German Transilvania care au interese şi desfăşoară activităţi în Sibiu: 225 din 250, însemnând 90%.
Singura problemă este că Germania nu aşteaptă până când ne-om gândi, aici, pe Someş, a muta traista de pe un umăr pe celălalt. Mercedes-Benz nu a aşt
