Un simplu trecător prin Buzău ar fi crezut luni că a nimerit într-un oraş capitală culturală. În aceeaşi zi, la aceeaşi oră, pe două scene despărţite de doar câteva sute de metri erau jucate două spectacole în distribuţia cărora se regăseau mari actori. Este vorba despre „Act veneţian”, cu George Motoi (sala Consiliului Judeţean) şi despre „Cafeneaua”, cu Horaţiu Mălăele, Dana Dogaru şi Emilia Popescu (sala Casei de Cultură a Sindicatelor). Surprinzător sau nu, Mălăele a reuşit să umple mai bine de jumătate de sală (peste 250 de spectatori), asta deşi preţul unui bilet nu a fost deloc unul de neglijat: 70 de lei, faţă de aproape 20 de lei preţul unui bilet (pentru grup organizat) la spectacolul cu George Motoi, unde capacitatea sălii este de puţin peste 300 de locuri.
În vechea sală a Sindicatelor, la ora 19.00, se ridică cortina şi, în faţa decorului care imită interiorul unei cafenele rustice, apare Horaţiu Mălăele. Nu intră încă în pielea personajului, dar simte nevoia să dea dovada talentului său, jucând publicul pe degete cu panseurile sale. „Am o veste proastă pentru cei care suferă de prostată: urmează un spectacol de o oră şi 45 de minute, fără pauză. Veţi asista la o bucată sângerândă de viaţă. Viaţa fiind acea boală grea, mortală, cu transmitere sexuală. Dar uite că intră soţia mea. Seamănă cu Dana Dogaru, dar nu e ea”, a spus marele actor, iar intrarea în scenă a Danei Dogaru a declanşat începerea spectacolului.
Ceea ce a urmat reprezintă probabil unul dintre cele mai bune spectacole care se joacă astăzi în ţară, de zece ani cu sălile pline. Dincolo de aparenta comedie, spectacolul „Cafeneaua” este o metaforă a vieţii, pe care cei trei actori (Horaţiu Mălăele, Dana Dogaru şi Emilia Popescu) au construit-o cu mult umor şi cu mare delicateţe. Ei spun povestea a doi soţi, Louise şi Wally, vazuţi la 30, 50 şi 80 de ani, o poveste despre
