- Editorial - nr. 211 / 29 Octombrie, 2013 Traim vremuri in care, din pacate, noi, romanii ardeleni, ne aflam tot mai des in vartejul unor amenintari "care se indreapta asupra rostului pe care il avem noi aici”. Neprietenii, pentru a inlocui cuvantul potrivit – dusmanii –, cer mereu un proces de revizuire a istoriei, a granitelor, a tratatelor, printre care si a Tratatului de Pace de la Trianon din anul 1920. Desi atunci sentinta data a fost definitiva! Zadarnic zelosii doritori ai autonomiei teritoriale, pe criterii etnice, asa-zisului Tinut Secuiesc, precum si unii conducatori de la Budapesta, vor mereu cate ceva impotriva istoriei. Roata istoriei inapoi nu mai poate fi data! Zadarnice ambitii. Zadarnice vise. Zadarnice diversiuni! "Ei isi striga pretentiile asupra pamantului (…) intocmai cum stravechiul Arpad isi trimetea poruncile catre neamurile slabe, care trebuiau sa ingenuncheze inaintea lui. Ei striga si cer. Noi ne afirmam dreptul. Astazi, cu documente. Maine cu tunul. Datele sunt, in parte, cunoscute (...) pentru a arata temeinicia drepturilor noastre istorice si etnice asupra Ardealului si pentru a servi la indemana celor care, in discutiile ce sunt acum la ordinea zilei, vor cauta cifre si nume, pentru a dovedi ca Trianonul nea recunoscut un drept al nostru, la care nu vom renunta niciodata. (...) Povestea zbuciumatului nostru trecut se repeta din nou. Dreptatea romaneasca rasarita din morminte fara numar, dupa o asteptare mai lunga decat vremea insemnata in cronici, este pusa in cumpana noua. Si inca nici nu s-au amestecat cu pamantul stramosesc oasele de eroi. N-au crezut, desigur, vitejii care au insemnat cu crucile lor hotarul ca pofta nesatula va pangari, cu dor pagan de stapanire, rodul atator suferinte. Dar..., se zice in carte ca Domnul, pe cei fara de lege, cand voieste a-i prapadi, ii orbeste si le insufla cugete nebune si neintelepte de mandr