O simplă statistică ne arată că de la alegerile din 9 decembrie 2012 şi pînă acum, jumătate dintre parlamentarii din formaţiunea P.P.D.D. au trecut la alte partide, la PSD, mai ales. În Istoria postdecembristă naveta unor parlamentari de la un partid la altul, poreclită în contemporaneitate Traseism şi în anii interbelici Aviatorism, nu e o noutate.

Nu mai departe în preajma căderii Guvernului MRU s-a înregistrat o însemnată hemoragie în trupul PDL. Deputaţi şi senatori PDL au trecut de-a valma la PNL, unii dintre ei surprinzînd cu acest gest, din simplul fapt că erau PDL-işti cu state vechi în partid, încărunţiți de cît înjuraseră formaţiunea lui Crin Antonescu.

Nici această trecere, nici altele, înregistrate în anii postdecembrişti, nu pot fi asemănate cu fenomenul din acest an, al părăsirii PPDD de către 23 de deputaţi şi senatori.

Cîteva din notele specifice ale fenomenului se impun, deoarece ele ne pot ajuta în identificarea dedesubturilor ascunse:

1) Trecerile din cazul altor partide au constituit evenimente politico-mediatice.

Impactul la nivel public şi-a avut izvorul în declaraţiile de presă făcute de cei care părăseau un partid pentru un alt partid, dar mai ales de reacţia partidului care-i pierdea.

În cazul parlamentarilor PPDD, fenomenul se desfăşoară aproape neobservat. Din cînd în cînd cîte o notiţă pricăjită ne informează că rîndurile PSD s-au mai îngroşat cu unul sau doi PPDD-işti.

Mult mai ciudat e faptul că formaţiunea numită PPDD nu reacţionează în nici un fel. Nici n-ar avea cum. Pentru a reacţiona, PPDD ar avea nevoie de o minimă înfăţişare de partid.

Dacă-l privim fie şi în treacăt, PPDD nu există ca partid.

Nu ştim cine face parte din conducere. Conducerea nu emite Comunicate, nu ţine conferinţe de presă.

Mi se va obiecta că Dan Diaconescu e prezent pe toate