Dificultatile Romaniei din ultimul deceniu au legatura, desigur, cu solutii improvizate, cu nivelul in scadere al educatiei, cu neajunsurile dezbaterii publice, cu felul in care se intelege democratia, cu multe altele. Fara indoiala, aceste dificultati si, pana la urma, intarzierea „decolarii", asemenea altor tari din regiune, au legatura cu erori de decizie. Ma opresc aici asupra a trei erori, mai vizibile in vremea din urma.
Prima are deja o vechime de mai mult de un deceniu si consta in inlocuirea negocierii pricepute cu cumpararea bunavointei. Fara sa facem acum o descriere completa, este de obsevat ca, pretutindeni in lume, sunt parteneri interesati sa promoveze valorile propriei societati si, de ce nu?, interesele grupurilor pe care le reprezinta. Faptul este normal intr-o cultura dominata de mercantilism, cum este cea actuala. Fireste, partenerii cu care ai de a face nu se pot comanda, caci ei sunt dati de istorie si impreuna cu ei trebuie sa rezolvi problemele pe care le ai si cad in raspunderea ta. Pe de alta parte, din varii motive - imposibilitatea de a-l convinge pe cel care nu este accesibil argumentelor, criza de timp, contextul neprielnic etc. - este tentant sa apuci pe calea mai scurta a oferirii de avantaje materiale (favorizari la privatizari de banci si firme, la achizitionarea de tehnologii sofisticate, la incredintarea de lucrari voluminoase) pentru a cumpara bunavointa partenerilor. De mai bine de un deceniu, reprezentanti ai Romaniei au mers pe aceasta cale, in multe situatii, iar rezultatele se observa cu ochiul liber. Sub aspectul strict al dezvoltarii industriei proprii, tara arata, in mare, ca dupa razboi: multe intreprinderi inchise sau in insolventa, daca nu chiar prabusite, mari suprafete nelucrate, cea mai mare parte a populatiei in afara muncii. Nu este vorba, desigur, de a respinge privatizarile si incredintarile de lucrari,
