B. Fondane, Opere XIV. Baudelaire şi experienţa abisului.

Traducere din limba franceză de Ion Pop şi Ioan Pop-Curşeu

Ediţie critică de Ion Pop, Ioan Pop-Curşeu şi Mircea Martin.

Studiu introductiv şi sinopsis al receptării de Mircea Martin.

Prefaţă de Monique Jutrin,

postfeţe de Ioan Pop-Curşeu şi Dominique Guedj,

Bucureşti, Editura Art, 2013, 616 pag.

Despre calităţile propriuzis editoriale ale acestui al paisprezecelea volum din Operele lui Fondane a scris deja elocvent Răzvan Voncu în cronica sa. Nu mă voi referi la ele decât accidental, oricât de mare ar fi tentaţia de a pune în echilibru toate textele de escortă (incluzând un studiu introductiv, un sinopsis al receptării, o prefaţă şi două postfeţe). E destul să zic că, dacă va continua aşa, seria aceasta de autor va deveni, odată încheiată, un model de seriozitate filologică.

Deocamdată să consemnăm evenimentul: din 1947, când a apărut în Franţa, acest studiu n-a mai beneficiat de nici o versiune românească. Aceasta (datorată lui Ion Pop şi Ioan Pop-Curşeu) e cea dintâi. Aşa se face că, dacă în spaţiul occidental el a fost totuşi comentat la cald (remarcabilă, prin greutatea numelui, e intervenţia din 1948 a lui Croce), la noi abia dac-a fost menţionat în tot acest interval.

Am folosit, din prudenţă, cuvântul „studiu”. E, într-adevăr, o problemă, aceasta a încadrării. O sesizează şi Mircea Martin (p. 21), care avansează interogativ, pentru a-i respinge pe rând, termeni ca studiu, eseu, critică genetică, critică tematică, critică de profesionist, critică de poet. Cel mai la îndemână ar fi (dacă faptul n-ar constitui o blasmemie) să vorbim, în cazul lui Baudelaire şi experienţa abisului, despre un mare poem interpretativ. Deşi are o certă bosă teoretică, Fondane nu recurge la soluţiile de lectură ready made cu care, prin forţa lucrurilor, teor