Exista o vorba olteneasca, pe care am mai citat-o, dar de care bag de seama ca Victor Ponta nu a auzit, desi provine chiar din Gorjul unde candideaza de atatia ani: "rahatul, daca-l bati, nu se adanceste, ci se lateste". Exact asta face Victor Ponta in scandalul Codului Insolventei.

Nu am auzit niciun judecator, niciun avocat, niciun constitutionalist, niciun om cu minima pricepere in domeniul juridic si minima onestitate profesionala, care sa spuna ca felul in care guvernul a promovat Codul Insolventei, anumite prevederi ale acestui act normativ si timpul extrem de scurt in care acesta trebuia sa intre in vigoare dupa adoptare ar fi chestiuni acceptabile.

Codul Insolventei in forma Ponta-Cazanciuc a starnit numai reactii negative, de la uimire, la oripilare. In aceste conditii, decizia CCR era mai mult decat logica. Pur si simplu, CCR nu putea sa faca altceva decat sa respinga acest avorton al guvernului.

Nu ma asteptam de la Victor Ponta sa faca ceea ce ar fi facut un premier decent dintr-o tara cu adevarat civilizata, adica sa demisioneze. La noi nu se poarta asa ceva. Nu ma asteptam nici sa-si recunosca vreo culpa sa exprime vreun regret. Dar putea sa taca. Sa spuna doar ca deciziile CCR nu se discuta.

Adica ceea ce de vara trecuta si Bruxellesul, si Berlinul si Washingtonul ii cer insistent sa bage la cap - nu e de competenta sa, nu are niciun drept sa atace deciziile CCR, asa cum nu are dreptul sa o faca niciun politician roman.

Dar Ponta este atat de disperat sa iasa din corzi, incat vorbeste gura fara el. Altfel nu se justifica atacul dur la CCR, comis la atat de scurt timp dupa scandalul Papici si dupa sapuneala incasata la Washington.

"Cand vad companii serioase (...) ca platesc taxe cu care compensam faptul ca alte firme nu platesc taxe si se ocupa cu evaziunea fiscala, evaziune care v