Electoratul dreptei politice, acela care este interesat şi doreşte o revigorare a acestei părţi a spectrului politic de la noi din ţară, asistă în aceste zile la un spectacol ce pare lipsit de logică şi, tocmai de aceea, greu de înţeles. În loc să găsească un limbaj comun amiabil, inevitabil în contextul şi cu pretextul unificării despre care s-a tot vorbit, liderii dreptei se faultează dur cu entuziasm. Iar în hărmălaia generală a ripostelor vocale îndemnurile celor care recomandă deschidere în gândire şi prudenţă în declaraţii rămân neauzite din cauza orgoliilor, de cele mai multe ori fără acoperire.

Cel mai amuzant pare Vasile Blaga, care a început să semnalizeze îndepărtarea de Traian Băsescu prin afirmaţii de genul “vremea în care deciziile se făceau printr-un telefon a trecut”. Cine proceda în acest mod este cât se poate de limpede, aşa că, încercând să-şi facă jocul, Vasile Blaga a îndepărtat de la masa negocierilor partidele mici de dreapta , respingând astfel soluţia sugerată de jupânul din Deal, cea a unei fuziuni înainte de alegerile europarlamentare. Etapei în care s-a reuşit desprinderea PDL de liderul său de odinioară îi urmează cea în care Vasile Blaga tatonează terenul la PNL, şi nu la celelalte formaţiuni de dreapta.

Iar discuţiile vizează susţinerea, în turul doi, a celui mai bine plasat dintre candidaţii celor două partide în cursa pentru Cotroceni şi constituirea unei majorităţi guvernamentale PDL-PNL. Şi, ca dovadă că idilele politice nu se nasc greu, liderul liberalilor, Crin Antonescu, a declarat recent, la B1TV, că este interesat de electoratul care a fost cândva al lui Traian Băsescu.

Se spune, pe bună dreptate, că în politică este posibil orice, dar chiar aşa fiind, în acest caz câteva semne de întrebare se cuvine să capete răspuns. Astfel, calculul lui Blaga de a se alia cu Crin Antonescu şi cu PNL în turul doi al prezid