În urmă cu vreo zece ani, Editura Polirom iniţia o colecţie dedicată tinerilor scriitori şi intitulată „Ego. Proza”. Era un proiect ambiţios şi în bună măsură riscant, menit să împrospăteze aerul cam stătut al literaturii acelor ani, dar mai ales era o investiţie pe termen lung, căci în literatură, şi mai cu seamă în proză, pentru ca un autor să confirme e nevoie timp.

În acea colecţie au fost publicate cărţi ale unor autori din capitală şi din provincie, tineri şi mai puţin tineri, debutanţi alături de alţii mai mult sau mai puţin consacraţi. Şi iată că, la zece ani distanţă, doi dintre scriitorii scoşi la lumină atunci îşi asumă ei înşişi un mare risc cu acest Festival de Literatură şi Traduceri, FILIT, desfăşurat la Iaşi săptămîna trecută. Iniţiativa domnului Silviu Lupescu, directorul Editurii Polirom, este preluată peste ani şi ridicată la un alt nivel de Dan Lungu şi Lucian Dan Teodorovici, ajunşi între timp la deplina maturitate de scriitori, premiaţi şi publicaţi în străinătate. Era cumva logic ca o asemenea iniţiativă să vină de la nişte prozatori, fiindcă prozatorul a învăţat răbdarea şi aşteptarea lucrînd din greu asupra paginii albe. Este şi de această dată vorba despre o investiţie pe termen lung, ale cărei roade se vor culege poate peste alţi zece sau mai mulţi ani. Nu doar literatura română duce lipsă de astfel de investiţii, ci şi industria, agricultura, în general economia românească. La noi sunt preferate „tunurile”, artificiile cu efect instantaneu, nu munca tenace, nu aşteptarea, nu răbdarea. Suntem într-o perpetuă criză de timp şi alergăm gîfîind din urma istoriei care la alţii curge firesc, pe fundamente stabilite de multă vreme.

La noi sunt preferate „tunurile”, artificiile cu efect instantaneu, nu munca tenace, nu aşteptarea, nu răbdarea.

Am fost unul din invitaţii Festivalului de Literatură şi Traduceri de la Iaşi, calitate