- Editorial - nr. 212 / 30 Octombrie, 2013 "Dragi frati romani, pentru mine deja sunt mai dulci gloantele rusesti decat palmele trase in obrazul nostru din partea fratilor romani.” (Leonida Lari) Sambata trecuta ar fi implinit 64 de ani. Nascuta la 26 octombrie 1949, la Bursuceni, aproape de Balti (Republica Moldova), Leonida Lari-Iorga, cea mai puternica poeta a Basarabiei contemporane, splendida militanta pentru reunirea romanilor de pe cele doua maluri ale Prutului, om politic de impresionanta efervescenta, s-a inaltat la ceruri, dupa o crancena si indelungata lupta cu un cancer nemilos, la 11 decembrie 2011, in Chisinaul pe care nu reusise sa-l aduca "petitor” doritei Romanii Mari. Nu mai vorbim aproape deloc (nici) despre ea, cea care se impotrivise tancurilor rusofone cu firavul trup, care ne incalzea inimile cu versuri memorabile, demne de marile biblioteci ale lumii. Era membra a Uniunii Scriitorilor din Romania, iar Academia Romana i-a conferit Premiul pentru poezie "Mihai Eminescu”. Era Cavaler al Ordinului Republicii Moldova si...Cetatean de onoare al orasului Bacau! De ce, din ce in ce mai des, uitam macar sa intrebam: "Unde sunt cei care nu mai sunt?”, si de care avem atata nevoie, acum mai ales. Descinzand dintr-o familie de invatatori, licentiata a Facultatii de Filologie a Universitatii de Stat din Chisinau, redactor al celebrei reviste "Literatura si Arta” (1985-1988) din Republica Socialista Sovietica Moldoveneasca, redactor-sef al primei publicatii cu grafie latina din Republica Moldova – "Glasul natiunii” (1988-2003), Lara - cum ii spuneau apropiatii - s-a aflat printre fruntasii Miscarii de emancipare nationala din Basarabia, in anii 1988-1991. Deputat in Sovietul Suprem al URSS (1988-1990), membra a Biroului Permanent al Frontului Popular din Republica Moldova, intre 1990 si 1992, a stat apoi in fruntea Ligii CrestinDemocrate a Femeilor din Mo