Ca şi Valentine's Day, Halloween este o sărbătoare împrumutată de câţiva ani buni şi în România, dar şi-a câştigat repede adepţi, dat fiind obiceiul specific al acesteia: în noaptea de 31 octombrie, petrecăreţii trebuie musai să se deghizeze în personaje fie de poveste, zâne, prinţese sau prinţi şarmanţi, fie înfiorătoare, gen vampiri, vrăjitoare, mumii sau schelete. Un alt obicei asociat sărbătorii Halloween este sculptarea dovlecilor şi luminarea lor, din interior, cu o lumânare, acesta reprezentând Lanterna lui Jack. Numele sărbătorii provine din “All Hallow's Even”, numele sărbătorii creştine a tuturor sfinţilor care este celebrată pe 1 noiembrie.

Halloween este o sărbătoare de origine celtică, preluată astăzi de multe popoare din lumea occidentală, ea răspândindu-se în secolul al XIX-lea prin intermediul imigranților irlandezi din Statele Unite ale Americii. Sărbătoarea pe care o cunoaştem sub numele de Halloween a fost influenţată, de-a lungul secolelor, de numeroase culturi. În Imperiul Roman era Ziua Pomona, la celtici era festivalul Samhain, iar la creştini Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor. Vechii celţi credeau că graniţa dintre lumea aceasta şi cea de dincolo se slăbeşte în ziua de Samhain, permiţând spiritelor, bune sau rele, să o traverseze. Strămoşii familiei erau cinstiţi şi invitaţi acasă, în timp ce spiritele rele erau gonite.

Se crede că nevoia de a îndepărta spiritele rele a dus la purtatul de costume şi măşti. Ei îndepărtau spiritele rele deghizându-se ei înşişi în spirit rău pentru a le evita. Legenda spune că pentru a se evita eventuale pericole şi pentru a nu fi posedaţi de spirite oamenii nu îşi încălzeau casele pentru a nu le face vulnerabile. În Scoţia, rolul spiritelor era jucat de tineri îmbrăcaţi în alb cu feţele mascate sau înnegrite. În anul 835, Biserica Romano-Catolică a transformat ziua de 1 noiembrie într-o sărbătoare cr