- Diverse - nr. 212 / 30 Octombrie, 2013 - "Acasa, in sat, sa pun fanul sub sura…” Asa-mi raspunde taranul-cosas curiozitatii mele de fiu de plugar, calator intamplator pe valea Muresului, mai in sus de Reghin. Il cunoscusem mai demult, intr-un miez de vara fierbinte. In sesul muresean se secerau holdele de grane, in vreme ce in susul vaii si la munte era vremea facutului fanului. Obosit precum era de truda timpurie a unei dimineti din "luna lui cuptor”, badea Ciontea sedea garbovit peste mica lui nicovala, iar cu ciocanelul in mana "batea” maruntit si inciudat "gura” coasei. Alesese umbra racoroasa si odihnitoare a unui batran mar patul plin de roade mici si rotude. De culoare galben-rosiatice in degrade. Si bune, bune de tot. Privindu-le chipul si infatisarea amandurora, atat Omul, cat si Pomul pareau a avea aceeasi varsta. Numai ca pomul era inverzit si intinerit, pe cand cosasul, precum si eu, reporterul, aveam arginti la tample, iar umerii impovarati de griji si de nevoi. Insa, curand aveam sa uit de trista comparatie pentru ca in lunca inverzita dintre Deda si Maioresti iarba mirosea placut a fan de curand cosit. Iar peisajul naturii, cat si cel al muncii campului erau incantatoare. Sa ne inchipuim ca l-as fi fotografiat. Imaginea ar fi aratat cam asa: departe, in susul Muresului, pe partea stanga a raului, sub streasina legendarului masiv muntos Scaunul Domnului, cirezi de vite si turme de oi la pascut; spre casele si gospodariile satenilor din Deda, Rusii Munti, Filea, Petris, Alunis si Fitcau, o puzderie de capite tuguiate, cladite in jurul unor lungi pari de alun si carpen; din loc in loc, barbati in varsta si feciori vlajgani la coasa; in apropierea lor, neveste impreuna cu fetele lor la intorsul "brezdelor”, precum si la greblatul si stransul fanului. Majoritatea, tarancute adevarate. Iar ajutoarele: fete-eleve si studente venite la parinti si bunici in