Politica regională a României oscilează între două extreme. Prima e cea izolaţionist-comunistă: suntem înconjuraţi de duşmani, ţara e o cetate asediată. Cealaltă e integraţionistă: trebuie să reducem spre zero problemele cu vecinii, ca să ne putem dezvolta împreună. Sursa: OCTAVIAN COCOLOȘ

Sunt adeptul abordării secunde. UE a creat Parteneriatul Estic (PE) din care fac parte Ucraina, Belarus, Republica Moldova, Georgia, Azerbaidjan şi Armenia. În noiembrie, la summit-ul PE de la Vilnius, trei dintre cele şase state vor semna (Ucraina) sau parafa (RM, Georgia) Acordul de asociere cu UE. Prezentul stadiu al angajamentului reciproc deschide calea spre implementarea unor acorduri de liber schimb, dar şi spre liberalizarea regimului de vize.

Prin suprafaţă, populaţie şi poziţionarea sa strategică, Ucraina este, de departe, vedeta geopolitică a întregului proces. Pe teritoriul ei tranzitează gazul rusesc spre pieţele europene. În plus, Ucraina este o potenţială putere agricolă zonală, dar şi un pol al industriilor grele (maşini-unelte, metalurgie). Pentru a-şi păstra suveranitatea, Ucraina are nevoie de un ritm şi o calitate a dezvoltării economice pe care Federaţia Rusă nu i le poate oferi. Asociindu-se cu UE, Ucraina manifestă totodată voinţa politică de a se adapta regulilor democratice europene: stat de drept, combaterea eficientă a corupţiei, demantelarea reţelelor de crimă organizată. Noile standarde vor influenţa decisiv şi situaţia politică din Republica Moldova.

Suedia şi Polonia, au fost promotoarele cele mai dinamice ale PE. Miniştrii lor de Externe, dnii Carl Bildt şi Radek Sikorski, dublaţi de comisarul european Stefan Fule, au făcut eforturi remarcabile pentru a stimula statele PE şi a diminua (în cancelariile vechilor SM) sindromul numit enlargement fatigue. Suedia vrea să securizeze statele baltice (al căror principal sponsor este), iar Polo