Da, te inteleg, da, e oribil sa lucrezi in presa din Romania. Suprasolicitant. Prost platit. Subevaluat. Ai un sef gras care se imbraca in trening, cu un lant de aur si tenisi albi, nu stie sa citeasca, sa scrie sau sa vorbeasca – insa primeste o gramada de bani de la un binefacator dubios ca sa urle la tine prin telefon, si toate astea pentru ca varul lui stie pe cineva care stie pe cineva care e insurat cu fiica unui fost general securist, prin urmare e ‘conectat’. Lucrezi si in weekenduri. Lucrezi seara. In fiecare luna iti cersesti banul. Si salariul iti cade, frimitura cu frimitura, de pe masa stapanului. Oricine ar fi stapanul ala – sau stapana? Nici macar tu nu mai stii.
Cu toate acestea, in aceasta regiune, Romania are cele mai mari sanse sa construiasca publicatii de succes in new media – si niciodata aceasta oportunitate nu a fost mai mare ca acum.
Concurenta e slaba. In trecut, oligarhii Romaniei au incercat sa controleze presa pompand bani, fara o strategie realista pe zece ani. Acest lucru a distorsionat piata si a stirbit calitatea. Insa aceasta perioada s-a terminat. Proprietarii nu vor mai finanta publicatiile cu zeci de milioane de Euro – cum s-a intamplat in cazurile Adevarul Group, sub Dinu Patriciu sau Realitatea, sub Sorin Ovidiu Vantu, fara vreun stimulent de profit. Ceea ce va face concurenta mai corecta. Financiar, nu exista investitori straini in presa din Romania, cu exceptia Pro TV si Kanal D acum si Ringier si Sanoma Hearst in trecut.
Talentul local nu trebuie sa concureze cu banii din afara. Editorial, presa e de slaba calitate, pentru ca foarte des jurnalistii trebuie sa isi realizeze materialele singuri, pentru ca nu exista roluri clar definite – reporter, editor, verificator al informatiei. Statiile TV, revistele si siteurile web se lanseaza si se inchid in intervale scurte sau rezista la limita, cu doar unul sau d
