Guvernul Ponta primeste o lovitura grea de la CCR prin declararea neconstitutionala a Codului Insolventei. Probabil ca si Victor Ponta se astepta ca prevederea discriminatorie referitoare la firmele din audiovizual sa fie respinsa. Era cu mult prea gogonata. Dar odata respins punctual un articol, el era corectat si Codul devenea numai bun de intrat in vigoare. Acest Cod al Insolventei care este o suma de ineptii infioratoare pentru toti juristii, de la avocati la judecatori.
Dar CCR nu i-a intins lui Victor Ponta acest colac de salvare, ci i-a respins intregul cod pe doua motive clare: nu se justifica urgenta pentru a recurge la ordonanta si guvernul nu are dreptul sa adopte ordonante care afecteaza regimul institutiilor fundamentale ale statului.
Gaselnita aceasta cu OUG a socat pe toata lumea, pentru ca initial Codul Insolventei intrase in dezbaterea guvernului ca proiect de lege, dar s-a dat de trei ori peste cap si a devenit pana la sfarsitul sedintei ordonanta. Urgenta invocata de Victor Ponta a fost combaterea evaziunii fiscale.
Nimeni nu contesta legitimitatea acestui obiectiv, dar o lege de o asemenea importanta precum Codul Insolventei, cu impact atat de mare asupra mediului de afaceri si asupra societatii romanesti in ansamblul ei nu poate fi aruncat in vigoare printr-o decizie a guvernului luata peste picior, fara ca macar CSM sa fi avizat proiectul si cu un termen de intrare in vigoare extrem de scurt, sub o luna. Codurile civile au intrat in vigoare la un an dupa adoptare si tot au existat unele probleme in practica.
Cum sa iti imaginezi ca 20 de zile sunt suficiente pentru a cunoaste prevederile codului cand nici macar nu ai organizat o dezbatere serioasa a proiectului? Cum poti sa-ti imaginezi ca macar juristii vor stapani noua materie? Cum sa-ti imaginezi ca pot fi organizate noi complete speci
