Dragnea vrea descentralizare, deci vrea autonomia baronilor, deci vrea şi mai multă putere, deci creşte corupţia… Cam aşa sună cea mai superficială judecată după noul proiect de descentralizare aflat pe masa guvernului (vezi aici şi documentele). Superficială, nu lipsită de adevăr. Să completăm însă adevărurile.
La o lectură a motivaţiilor şi a modificărilor propuse observăm că un prim efect este trecerea unor pîrghii de putere importante către local, împănate cu multe terenuri şi clădiri. Mai este, pentru unele zone, miza imensă a preluării porturilor – o prostie cît casa care, şi dacă se adoptă, nu văd cum ar putea rezista.
Mulţi vor şti să pună spaţiile poaspăt luate în posesie să “producă”, cel mai proabil privatizări sau semi-privatizări după exemplul bucureştean: modernizăm un stadion, facem echipă de fotbal, proştii dau banii, aleşii local îşi dau bilete la lojă. Sau luăm zece tabere de copii, vindem 8, mai ajutăm vreun capitalist local să-şi facă staţiune.
Aş prefera însă să ieşim puţin din primul nivel al indignării şi să vedem de ce natură e această descentralizare. După ce mai scapă şi de balastul cultural, de povara unor planuri pe mediu, agricultură etc., vom avea un stat la nivel central mult mai mic, mai “flexibil” (da, un cuvînt iubit de propaganda contemporană!). Dar: stat minimal nu înseamnă neapărat că centrul îşi pierde din putere.
Descentralizarea sporeşte de fapt dependenţa de centru a zonelor sărace. Părţi întregi din România vor apela şi mai mult la mila centrului pentru că e evideent că nu pot întreţine singure încălzire, şcoli, spitale.
Dragnea speră să producă un nou avînt pentru capitalul local, să-i zicem “naţional”. Şi probabil speră să pună şi o vamă mai serioasă pe marele capital care poposeşte prin diverse zone. Dacă ai un Chevron de exemplu, să poţi să pui condiţii la rîndul tău. E o bănuială a mea despr
