Prezentată în serial la Radio Europa liberă sub titlul “Zero şi infinit” cartea lui Koestler a părut atunci, în anii optzeci, avizilor ei ascultători, mai degrabă un reportaj sau un jurnal de închisoare decât o operă de ficţiune.

Cu deplină îndreptăţire, căci puţine sunt romanele care să fi reuşit performanţa de a pătrunde atât de adânc în inima sistemului concentraţionar comunist şi de a arunca o lumină atât de crudă asupra mecanismelor sale infernale menite să zdrobească conştiinţele. O performanţă neîntâmplătoare, în fond, dacă ne gândim că, o dată cu această carte, Koestler se smulge definitiv din trecutul său de militant al Internaţionalei comuniste, alegând să denunţe toate ororile veacului.

Prezentată în serial la Radio Europa liberă sub titlul “Zero şi infinit” cartea lui Koestler a părut atunci, în anii optzeci, avizilor ei ascultători, mai degrabă un reportaj sau un jurnal de închisoare decât o operă de ficţiune.

Cu deplină îndreptăţire, căci puţine sunt romanele care să fi reuşit performanţa de a pătrunde atât de adânc în inima sistemului concentraţionar comunist şi de a arunca o lumină atât de crudă asupra mecanismelor sale infernale menite să zdrobească conştiinţele. O performanţă neîntâmplătoare, în fond, dacă ne gândim că, o dată cu această carte, Koestler se smulge definitiv din trecutul său de militant al Internaţionalei comuniste, alegând să denunţe toate ororile veacului.