Unde sunt coşciugele de altădată, lozincile şi megafoanele cu care se înarmau protestatarii? De fapt, unde sunt protestele de altădată, care aveau rezultate, care schimbau bugete şi măreau salarii?
Nu mai sunt. Mare parte din liderii politici de astăzi provin chiar din rândul celor care scandau îndârjiţi acum câţiva ani. Cum să mai scandeze acum sindicaliştii când fostul lor coleg e mare şi tare şi poate, poate şi-o aduce aminte şi de ei la următoarea distribuire de fonduri? Sau când fostul coleg le-a promis că dacă lasă ciocu’ mic o să aibă grijă de ei? Cum să mai scoată liderii anchetaţi pentru diverse afaceri oameni în stradă când bieţii profesori sau medici nu mai au încredere că le pot reprezenta interesele cu corectitudine. Şi, până la urmă, cine să mai iasă în stradă, când mare parte din angajaţi au plecat din ţară ori şi-au pierdut locurile de muncă?
Profesorii şi medicii pichetează de câteva zile sediile Guvernului şi USL-ului, în speranţa că vor obţine totuşi ceva - mai mulţi bani, mai multe drepturi - să vadă măcar o fărâmă de bunăvoinţă de la cei care ne conduc. Câteva zeci pe ici, câteva zeci pe colo, mă îndoiesc că protestatarii vor obţine ceva. Nu e vina lor că nu are cine. Nu e vina lor că nu sunt băgaţi în seamă de Guvern care, după cum se vede, tace şi face.
Nu vă imaginaţi că Guvernul face ceva pentru bieţii oameni. Face tot pentru el: noi taxe, noi biruri. Aveţi un loc de parcare pe care aţi dat câteva mii de euro ca să nu vă mai lăsaţi maşina în stradă, trebuie să plătiţi impozit. Un alt bir este cel pe piscine, dar nu cred că profesorii şi medicii vor fi afectaţi, cel puţin mare parte dintre ei. Sunt prea săraci ca să îşi permită piscină.
Dar sigur vor fi afectaţi de alte idei năstruşnice ale guvernanţilor disperaţi să bage mâna până la cot în buzunarele noastre: recalculări de accize, impozitare suplimentară, contribuţi
