Văzuţi drept vârfurile generaţiei lor, Nicuşor Stanciu şi Gabriel Iancu au parte de traiectorii diferite în carieră. Explicaţiile constau în gestionarea vieţii extrasportive şi în alegerea „sfătuitorilor”

ProSport a analizat motivele evoluţiei diferite a celor doi din trei perspective: una fotbalistică, cealaltă de ordin personal şi, ultima, în care s-au luat în calcul influenţele exterioare asupra carierei lor

Steaua are la dispoziţie în acest moment doi dintre tinerii despre care specialiştii din fotbal susţin că pot deveni jucători importanţi ai României. Gigi Becali l-a cumpărat pe Gabi Iancu în iarna trecută, de la Viitorul Constanţa, şi tot atunci s-a înţeles cu Nicuşor Stanciu, de la Vaslui, pentru un contract cu dată de start vara lui 2013. Văzuţi iniţial în competiţie directă pentru un post de titular, cei doi au avut traiectorii diferite. Stanciu este titular de bază în „11”-le lui Reghecampf, în timp ce Iancu prinde rar lotul şi impresarii săi vorbesc despre o despărţire de echipa campioană. Cariera de până acum a celor doi este un exemplu clar al modului în care alegerile extrafotbal pot influenţa cariera jucătorilor.

Punct de plecare: ambii deţin potenţial

ProSport a cerut părerile antrenorilor care au lucrat cu cei doi şi ale apropiaţilor, adică cei cu care interacţionează cel mai des după ce au ajuns la Steaua. În urma centralizării părerilor, punctul de plecare este acelaşi: vorbim despre doi fotbalişti cu potenţial mare, cu calităţi tehnice, cu dribling, jucători care pot face o fază de joc cap-coadă, ambii fiind individualişti pe ultimii 20 de metri, în permanentă căutare a soluţiilor de finalizare. Similitudinile se opresc atunci când se iese din discuţiile legate de fotbal. Descrierile modului în care cei doi tineri văd fotbalul, dezvoltarea profesională şi a felului în care îşi respectă